Victoria Raileanu în lumea actoriei

Victoria Raileanu este o actriță și o femeie extraordinară. A jucat în nenumărate filme și seriale, pe lângă actorie Vichi este consilier în dezvoltare personală și deține o diplomă de designer de interior. A acceptat să ne ofere un interviu, în cadrul proiectului Woman in Business, prin care să împărtășească povestea parcursului ei în carieră. O poveste despre cum pasiunea și determinarea pentru visul tău te pot propulsa mai departe decât îți poți imagina vreodată. Lectură plăcută! 🙂

Bună, Victoria! Aș vrea să începem cu o scurtă descriere a ta și te-aș ruga să îmi spui care sunt lucrurile mai puțin cunoscute de către oamenii din exterior.

Hello 🙂

Sunt Victoria Raileanu, dar majoritatea oamenilor mă știu drept Vichi Raileanu. Sunt născuta în Republica Moldova și o spun cu toată mândria de fiecare dată când sunt întrebată, dar se pare că, totuși puțini oameni știu, așa că putem să trecem asta la capitolul “mai puțin cunoscute”. 

Sunt actriță de teatru, film și televiziune, trainer de actorie, improvizatoare, consilier în dezvoltare personală, dețin o diplomă de designer de interior, mă joc de-a fotograful uneori, m-am jucat cu pictura în trecut, am foarte multe planuri pentru viitor pe plan profesional ca să mai adaug la “lista de meserii”.  și îmi încununez descrierea spunând că sunt mama lui Carol 🙂

Care este trăsătura de caracter care te-a ajutat să realizezi atât de multe până în acest moment?

Dedicarea este ceea ce mă face să dau totul în orice îmi propun să fac. Nu cred în jumătățile de măsură. Nu îmi place să îmi irosesc energia în ceva în care nu cred cu adevărat, care nu îmi provoacă plăcere, bucurie. 

O altă calitate pe care am dobândit-o de-a lungul timpului este profesionalismul. În orice ai face, daca vrei să fii bun trebuie să ai profesionalism. Cumva, stim cu toții asta, dar nu multi îl practică. 

Vine dintr-o stimă față de tine – cât de bine pot să-mi fac treaba astfel încat să nu am ce sa îmi reproșez? Mai greșesc din când în când, mai calc strâmb, dar trăiesc cu convingerea că orice greșeală poate fi reparată dacă există deschidere. 

În drumul tău spre succes te-ai lovit de prejudecăți din partea celorlalți? Ai fost subestimată?

Bineînțeles. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori. Mi s-a spus că nu o să pot să fac comedie niciodată, că nu sunt suficient de deșteaptă sau citită pentru cutare lucru, că nu o să reușesc să duc un proiect până la capăt din nu mai știu ce motive…nu sunt singura căreia i s-a întâmplat asta, se întâmplă prea des chiar. 

Cred că atunci când vrei să depășești prejudecățile ăstea secretul stă într-o combinație dintre oamenii cu care te înconjori, încredere în tine, cunoaștere de sine și discernământ. Avem nevoie să fim susținuți în cele mai nebunești visuri și avem nevoie de încredere în noi înșine astfel încât să putem să gestionă-m criticile constructive și să îndrăznim să visăm cât mai sus. Și în cele din urmă discernământul ne ajută să filtrăm toate informațiile care vin caătre noi. Multe sunt doar păreri de care nu avem nevoie. 

Eu sunt genul acela de om care crede că poate să facă absolut orice. M-am născut încăpățânată. Și oricât de mult i-ar enerva încăpățânarea mea pe unii oameni apropiați mie, eu sunt foarte fericită că am defectul ăsta 🙂

Este dificil să îmbini viața personală cu cea profesională?

Pentru mine nu este greu. Sunt importante în mod egal. N-aș vrea una fără alta. Este foarte importantă cariera. Fac ceea ce iubesc și vreau să știe și să vadă Carol (copilul meu) asta. Cred că e important să aibă acest exemplu în viața lui pentru că asta îmi doresc și pentru el. Îl iau cu mine la job-uri de fiecare dată când îmi permit pentru că vreau să îmi cunoască lumea, vreau să înțeleagă. 

Pentru mine aspectele ăstea doua merg mână-n mână. Daca aș fi nefericită profesional, nu aș putea să fiu cea mai bună variantă pentru Carol, pentru iubitul meu, prietenii mei și pentru familia mea. 

Ce te-a motivat cel mai mult să crezi în visul tău?

Faptul că mi-a ieșit și mi-a plăcut din prima. Știu că pare lipsă de modestie, dar pur și simplu nu o văd altfel. Făcusem balet 7 ani înainte să mă apuc de actorie (în clasa a 9 a) și niciodată nu fusesem printre cele mai bune, eram mediocră. Mi se părea greu, nu reușeam să îi dau de capăt baletului astfel încât să prind ușurința cu care dansau colegele mele. Dar atunci când am început actoria, am luat din prima 10, începând cu primul examen. Îmi plăcea la nebunie, mâncam actorie pe pâine zi și noapte.

Am avut și noroc de un anturaj foarte mișto în liceu. Mă împrietenisem cu colegi din clasă care voiau să facă spectacol după spectacol. Și chiar asta făceam. Făceam spectacole prin baruri, în foaierul teatrului național, pe unde apucam. În felul ăsta mi-am dat seama că asta vreau să fac pentru restul vieții. 

Cum a luat viață povestea ta în lumea actoriei?

Făceam balet din clasa a doua, dar nu se legau lucrurile. Îmi plăcea mereu când aveam spectacole, îmi plăcea pe scenă, dar oricât m-aș fi antrenat nu reușeam să ajung la nivelul la care voiam. 

Dupa ce am dat examenul de capacitate părinții mei mi-au spus că vor să dau la liceul de chimie. Planul lor era sa ma faca farmacistă :)) (rad pentru că încăpățânarea m-a ajutat să stau departe de planul lor) Totuși, am mers la admitere la secția de actorie de la mine din liceu. Cumva am intrat. Eram total nepregătită. Așa că i-am pus pe părinții mei în fața faptului împlinit așa că au fost nevoiți să renunțe la planurile lor cu farmacia. 

Iar de când am intrat la liceu lucrurile s-au legat foarte natural, am avut o groază de proiecte frumoase împreună cu colegii mei. 

Ce te-a inspirat să urmezi acest drum în carieră?

Eu sunt o fire introspectă. Înainte îi spuneam timiditate. Dar mi-am dat seama în timp că stau deoparte nu pentru că mi-ar fi teamă/rușine de oameni, ci pentru că analizez mult înainte. Cred că latura asta a mea m-a inspirat. Am găsit mediul perfect să mă desfășor.

Cum poți excela în acest domeniu? Există o rețetă a succesului?

Este o loterie de cele mai multe ori. Trebuie să fii perseverent, să nu te așezi niciodată pe banca de rezervă. Să fii mereu pregătit, să mergi la cât mai multe casting-uri și să nu te deznădăjduiești atunci când lucrurile nu ies așa cum vrei tu.

Cel mai recent serial în care ai jucat este Vlad. Îmi poți povesti mai multe despre această experiență?

Doamne ce fericire și mândrie că am făcut parte dintr-un proiect atât de profi și frumos!

A fost funny chiar de la casting. Nu înțelegeam aproape nimic din indicațiile pe care mi le dădea Jesus del Cerro (el vorbind o româno-englezo-spaniolă) și am plecat acasa crezând că nu am nicio șansă să iau casting-ul ăsta. Dar l-am luat și a început caruselul ăsta frumos. Știam că va fi un proiect mare, dar nu mă așteptam să fie ATÂT de mare. Niciunul dintre noi nu se aștepta să iasă atât de bine serialul. La vizionarea primului episod am devenit fani instant. Apoi a venit valul de susținători, admiratori, fani, oameni care admirau produsul ăsta frumos și care ne urmăreau cu sufletul la gură în fiecare luni seara. A fost foarte emoționant când am vizionat ultimul episod din primul sezon împreună cu fanii nștri. A fost copleșitor evenimentul ăla pentru ca atunci ne-am dat seama ce impact am avut asupra telespectatorilor.  

Cred că fără să ne vorbim, ăla a fost momentul în care o mare parte dintre noi am decis să ne implicăm cu totul în proiect. Merită. Asta ne-a legat mult și cei care se uitau la serial au observat legătura dintre noi și au apreciat. Îmi place să cred că asta ne-a adus chiar mai mulți susținători. 

Pentru mine nu a fost doar un proiect. A fost o perioadă minunată din viața mea pentru care sunt extrem de recunoscătoare. 

Cum te pregătești pentru un rol?

După ce îmi iau primele informații din text și după câteva discuții cu regizorul îmi găsesc curajul să mă îndepărtez de mine și să mă îndrept spre personajul meu. Spun curaj pentru că eu cred că e o decizie să te îndepărtezi de zona de confort (ceea ce ești tu) și să te îndrepți spre o zonă necunoscută, neconstruită. Eu funcționez foarte mult pe intuiție atunci când vine vorba de pregătirea unui rol. Găsesc mersul personajului, felul în care se mișcă, felul în care vorbește. Și în timp personajul meu devine mai puternic, mai bine construit. Eu ajung să îl cunosc cel mai bine dintre toți și știu cel mai bine ce ar face și ce nu ar face. Mi se pare esențial să îți cunoști personajul foarte, foarte bine. 

Dacă te-ai putea întoarce în trecut, acolo unde povestea carierei tale a început, ai schimba ceva?

Poate că aș schimba într-o măsură mică anumite decizii, dar sunt conștientă că dacă lucrurile nu ar fi avut exact același traseu, nu aș fi fost în acest punct al carierei mele. 

Ce sfat le-ai da tinerelor care își doresc să urmeze acest drum în carieră

Să fie hotărâte, puternice, să aibă curaj, să fie conștiente că nu toate părerile contează, să fie conștiente că orice obstacol este o șansă în plus să își demonstreze că pot. Să își facă drumul ăsta pe cât de frumos posibil și să se bucure din plin de el. 

Ce i-ai spune acum adolescentei Victoria?

Exact același sfat de mai sus. Și i-aș mai spune că cred în ea mai mult decât oricine. 

Consideri că este suficient să ai un vis și o pasiune pentru a dezvolta un business?

Pentru început, da. Este mai mult decât suficient. Dar cred că apoi mai trebuie adăugate niște ingrediente esențiale: perseverență, determinare, dedicare, discernământ de a îți alege o echipă de încredere. 

Ai incuraja femeile să exceleze în carieră? Le-ai încuraja să transforme din pasiunea lor un business? Să devină cele mai bune în domeniul în care activează?

Normal. Este de datoria noastră să ne contruim împlinirea pe plan profesional. Nimeni altcineva nu ne poate aduce asta. Așa că le încurajez pe toate femeile, indiferent de ideile lor, să meargă să își îndeplinească visul. 

În final, care este mesajul tău pentru femeile care doresc să își dezvolte un business, femeile care își doresc să exceleze în carieră și nu au încă curajul necesar? Ce le-ai sfătui să facă legat de lipsa de încredere?

În primul rând le sfătuiesc să nu le fie teamă de eșec. Eșecul face parte din proces. Cel mai mult contează perspectiva ta în momentul în care te întâlnești cu el. Poți să mai încerci o dată și încă o dată și încă o dată. Dacă la un moment dat ideea nu va mai face sens pentru tine este total în regula să renunți. Mai bine renunți decât să faci ceva în care nu crezi, care devine doar un stres, nu o bucurie. 

Păreri din afară, obstacole, nevoia de sacrificii vor apărea. Au existat și vor exista întotdeauna. Contează cel mai mult să crezi tu că poți să faci ceea ce îți propui și să îți demonstrezi ție, nu altora. 

Lasă un răspuns