Pe lângă faptul că mi-am dorit să scot în evidență poveștile femeilor care au dezvoltat un business, mi-am dorit în aceeași măsură să evidențiez și poveștile acelor femei care au excelat în carieră, acele femei care ne-au inspirat și motivat. Prin acest interviu o să aflați cum începe visul unui actor și cât de frumos este drumul pe care îl parcurge în carieră. Oana este actriță și a finalizat studiile la UNATC I. L. CARAGIALE. A acceptat încrezătoare și determinată să ne împărtășască povestea ei printr-un interviu acordat în cadrul proiectului Woman In Business. Vă urez lectură plăcută! ????
FILMOGRAFIE OANA CARMACIU
2019- SACRIFICIUL- personaj IOANA
2018- NIGHT WATCH- scurtmetraj
2017- UMBRE- RALUCA
2016- ATLETICO TEXTILA-LIVIA
2016- TODO- ILONA
TEATRU
UNATC- FUNDATURA de MAXIM GORKI
UNATC- SYLVIA de ALBERT P. GURMEY
UNATC- ROTRUS de LYNN NOTTAGE
TEATRUL TINERETULUI- MARY în spectacolul VRAJITOARELE DIN SALEM
TEATRUL NOTTARA- HAMLET IN SOS PICANT de ALDO NICOLAJ
FILM
TUDOR în regia IURA LUNCASU
Don’t Read This on a Plane în regia lui Stuart McBrathney, personaj Petra.
Bună, Oana! Pentru început, ne poți spune câteva lucruri despre tine? Astfel încât toți cititorii să te poată cunoaște mai bine.
Salut, sunt Oana, sunt actriță, sunt o combinație ușor paradoxală de ființă creativă și visătoare, dar practica, de om indecis care, ajuns la un punct știe exact ce vrea, de dezordonată foarte organizată și de leneșă, care găsind motivație devine un om extrem de muncitor.
Aș vrea să te întreb, care este cea mai importantă calitate a ta? Acea calitate care te-a ajutat să realizezi atât de multe până în acest moment.
La capitolul calități probabil există o combinație câștigătoare, dar pentru mine cu siguranță este perseverența.
În drumul tău spre succes te-ai lovit de prejudecăți din partea celorlalți? Ai fost subestimată?
Mereu există prejudecăți, suntem educați de așa manieră încât să urmăm niște pattern- uri de care nu ne îndoim și cărora nu le punem întrebări, funcționăm din inerție pentru că “ așa se face aici la noi”. Când nu te potrivești perfect în șablon apar îndoielile, atât în tine, cât și în ceilalți. Important e să le depășești pe ale tale. Restul nu te privesc. Este și acesta un proces de învățare.
Ce te-a motivat cel mai mult să crezi în visul tău?
Mi-am ales o meserie vocațională. E ușor să crezi atunci când îți place ce faci, te regăsești, crești. E o muncă spre propria devenire, dacă nu crezi tu, cine altcineva s-o facă?
Cum a luat viață povestea ta în lumea actoriei?
Mi-a plăcut mereu teatrul. M-a fascinat dintotdeauna spectacolul. Pe la 10 ani m-am îndrăgostit de film și de ideea de a putea crea identități pe care să le trăiești cu atâta intensitate încât totul să-ți pară, până și ție, real. În clasa a 9-a am început cursurile de actorie și mi-am dat seama că procesul, drumul spre personaj îmi place chiar mai mult decât rezultatul. Prima dată când am verbalizat “vreau să fiu actriță” eram clasa aXII-a. Mi-a sunat ca un vis, complet nerealist și îndepărtat, dar în același timp ca o decizie finală ( am mai zis că sunt un paradox biped??). Câteva luni mai târziu eram studentă la UNATC. Așa a început.
Ce te-a inspirat să îți alegi acest drum în carieră?
Despre ce m-a inspirat nu știu ce să zic. Probabil a fost un drum lung în care toate indicatoarele duceau într-o singură direcție. Dar eu nu mi-am dat seama atunci. Mi s-a părut o decizie spontană și nesăbuită. Foarte tipic mie. Eram avidă să mă cunosc, să mă trăiesc, să ajung la mine pe drumul drept.
Care a fost prima piesă de teatru în care ai jucat?
Prima dată am jucat, cred că în clasa aX-a într-un spectacol care se numea lumea lui Cupidon (sper că așa se numea????) la teatrul Tandarica.
Ce semnifică actoria pentru tine?
Actoria e un instrument extraordinar de autocunoaștere așa că decizia a fost luată. Privind retrospectiv cred că a fost de fapt o urmare naturală, poate chiar previzibilă a lui “ cine eram eu” înainte de facultate. Probabil mă repet. Actorie este un drum spre tine însuți, este o oportunitate continuă de a te exprima, de a te manifesta, de căutări de toate felurile. Este un continuu spațiu interogativ, este o motivație suficientă pentru evoluția pe toate planurile. Aspectul care mă îndrăgostește mereu de meșteșugul ăsta atât de straniu dacă stai să-l deconstruiești un pic, este acela că găsește mereu o cale să te întrebe: Și? Ce-ai mai învățat? Cum ești tu azi? Mai bună ca ieri? Și pentru asta sunt cea mai recunoscătoare!
Care a fost primul obstacol de care te-ai lovit atunci când te-ai hotărât că vrei să fii actor? A fost dificil?
Primul obstacol a fost reprezentat de descurajările venite din toate direcțiile. Dar pentru mine n-au avut nici o cădere. Primul obstacol real am fost eu, eu care nu mai credeam în mine, după un timp. Apoi am aflat că sunt și singurul obstacol pe care îl voi avea de trecut vreodată. Tot așa am aflat și că ar fi bine să nu mă mai pun în calea mea cu atâta încăpățânare și astfel lucrurile ar putea decurge lin și din proprie inițiativă. Aspect încă în lucru.????
Au fost momente în care ai vrut să renunți? Dacă da, cum ai reușit să depășești aceste momente?
Da, au existat momente în care am vrut să renunț. Am aflat că majoritatea le-am avut. Varianta scurtă și nedureroasă a poveștii este că am așteptat până când am putut să aud ce doresc de fapt. Momentul când nu mai vorbeau nici frica, nici rușinea și nici furia. Am fost ajutată. Au existat mereu momente, întâmplări care mi-au amintit cine sunt și ce vreau.
Consideri că este suficient să ai un vis și o pasiune pentru a excela în carieră?
Cred că un vis și o pasiune sunt suficiente pentru un început. Pentru a fii foarte bun într-un domeniu mai este nevoie de multă muncă, de perseverență, de căderi și ridicări, multe! Dar atâta timp cât există pasiune și încredere, certitudinea că acela este drumul, toate cele sus menționate, se petrec de la sine, sunt parte din călătorie.
Ai incuraja femeile să exceleze în carieră? Le-ai încuraja să transforme din pasiunea lor un business? Să devină cele mai bune în domeniul în care activează?
Când eram mică de tot mi-am dorit să mă fac florăreasă, apoi călugăriță catolică, mai târziu, avocat. Într-un final m-am decis că-s indecisă, dar că indiferent ce voi face, voi face cu intenția de a ajunge cea mai bună. Cea mai bună versiune a mea. Așadar nu pot încuraja nimic mai puțin de atât. În același timp încurajez doar competiția cu tine însuți. Cred că este singura opțiune de evoluție sănătoasă.
În final, care este mesajul tău pentru femeile care doresc să își deschidă un business, femeile care își doresc să exceleze în carieră și nu au încă curajul necesar? Ce le-ai sfătui să facă legat de lipsa de încredere?
Problema încrederii în sine este una dintre problemele cele mai comune ale ultimelor generații, prea puțin discutată din punctul meu de vedere. Dar există terapeuți, cărți, există muncă susținută care la un moment dat dă roade și odată cu ele crește și self esteem-ul. Lucrul cu propria persoană mi se pare cea mai importantă îndatorire față de noi. Așadar da! Vă încurajez să faceți ce vă doriți, să deveniți din ce în ce mai bune! Da! Găsiți-vă pasiunile! Urmați-le! Învățați mereu! Citiți mereu! Călătoriți! Experimentați! Plimbați-vă cu ochii larg deschiși și urmați drumul care vă bucură și vă inspiră! Înconjurați-vă de oameni pe care îi apreciați și care vă motivează. Expuneți-vă la evenimente culturale, consumați artă! Nu sunt sfaturi, sunt îndemnuri atât pentru voi cât și pentru mine! Orice este realizabil! Rock on!✨????