Ioana (Jazzy Jo) este o femeie minunată și un artist complet. Pasiunea ei pentru muzică s-a dezvoltat cu ajutorul pianului, deoarece mama ei era profesoară de pian. Muzica face parte din ea încă din copilărie. A renunțat la orgoliile pe care le putea avea orice artist consacrat și a participat la X factor, locul în care a putut să retrăiască emoția de pe scenă și să contureze un nou început. A acceptat să îmi ofere un interviu, în cadrul proiectului Woman in Business, prin care să împărtășească povestea ei în lumea muzicii. O poveste care oferă emoție, impuls, motivație și originalitate. Cu siguranță acest interviu o să vă ofere doza de încredere de care aveți nevoie pentru a putea deveni cea mai bună versiune a voastră. Vă urez lectură plăcută! 🙂
Bună, Jazzy! Dacă te-ai putea descrie prin 3 cuvinte, care ar fi acelea?
Vă îmbrățișez! De-a lungul vieții mele cred că am strâns în mine artă cu perseverență și cu multă iubire. Cred că acestea sunt cele trei concepte mari care mă descriu. Arta, perseverența și iubirea.
Aș vrea să te întreb, care este cea mai importantă calitate a ta? Acea calitate care te-a ajutat să realizezi atât de multe până în acest moment.
Cu riscul de a mă repeta, cred că perseverența este ceva ce nu mi-a lipsit niciodată. La care se adaugă dorința mea mare de a fi un artist și creator cât mai complex. Este foarte adevărat că am avut mare noroc în viață de oameni care m-au susținut, m-au motivat, m-au învățat… am avut mulți ghizi în aventura mea. Căci este o aventura. Și le sunt profund recunoscătoare acestor suflete speciale! Mi-am pierdut încrederea de multe ori, suflul și puterea, voința si drumul, dar nu am pierdut perseverența și dorința.
În drumul tău spre succes te-ai lovit de prejudecăți din partea celorlalți? Ai fost subestimată?
Bineînțeles. Am fost și sunt în continuare subestimată. Cred că este un fenomen prezent dintotdeauna, face parte din motivele pentru care construim. Femeile sunt subestimate din atâtea privințe, suntem prea sensibile, suntem prea emoționale, suntem “prea puțin“ sau „prea mult”, prea sexy sau nu îndeajuns de feminine… ceea ce e greu de acceptat este că noi conducem cu emoție vehiculul vieții noastre. Asta e combustibilul nostru de bază. Și ar trebui să îl descoperim din ce în ce mai mult, e atuul și puterea noastră. Așa am fost înzestrate și nu degeaba.
Ce te-a motivat cel mai mult să crezi în visul tău?
Motivația mea a crescut pe măsură ce mi-am învățat meseria, din ce în ce mai bine. Așa cum cred și despre o relație romantică, așa cum văd crescând o iubire sănătoasă, aprecierea , pofta , dorința avidă și respectul pentru meseria mea escaladează pe măsură ce o cunosc mai bine. În momentul de față sunt creator, așa cum mi-am dorit întotdeauna și nu s-a plafonat nimic în viața mea. Ba din contră, pornesc proiecte și mai mari, mai complexe. Sunt într-un perpetuu proces de învățare. De fiecare dată când găsesc un “ceva” pe care nu stiu să îl realizez, îmi tresare inima căci îmi pune în perspectivă următorul pas. Definiția vieții e mereu “înainte”. Când ai senzația că știi tot și te mulțumești cu unde ești, viața va lua sfârșit rapid. Recunoștință pentru ce am și dorința de mai mult în permanență.
Cum a luat viață povestea ta în lumea muzicii?
Povestea mea începe cu pianul. L-am studiat timp de opt ani și este o piatră de temelie importantă în educația mea muzicală. Provin dintr-o familie muzicală, mama mea e profesoară de pian așa că am avut mereu pian în casă. Apoi a început și idila mea cu televiziunea, o dragoste care, așa cum v-am mai spus, crește și astăzi. Am avut norocul și binecuvântarea de a lucra cu niște monștri sacri ai lumii muzicale în anii mei de formare. Oameni ca Marius Teicu și Titus Munteanu în Televiziunea Română, pe holurile unde toată istoria muzicii românești s-a învârtit, m-au învățat despre magia TV-ului. La emisiuni ca Tip Top Minitop, Feriți-vă de Magarus, Ploaia de Stele și mai apoi Școala Vedetelor. Viața mea a fost și este un film. Sunt recunoscătoare pentru toate actele și scenele ei minunate.
Cum a fost experiența X factor pentru tine?
Ea a fost o reeditare a începutului meu, plină de emoții demult uitate, un început fresh pentru ce am construit în ultimii 4 ani cu trupa, o gură de aer proaspăt. Scena sub picioare și luminile mi-au redat speranța pe care în pandemie m-am străduit să o țin lângă mine… m-a părăsit de multe ori, trebuie să recunosc. Disocierea de meserie m-a obligat să încetez să mai fug, să mă mai ascund de mine în ea și să mă redescopăr. Să aflu, din nou, cine e Ioana. După ce am găsit-o din nou, în forma ei nouă , Jazzy s-a întors cu foarte mare chef de viață și artă. Există și părți bune ale perioadei ăsteia “uscate “, lipsite de artă, de energia comunicării cu publicul, de pofta de simțire. Dar e la sfârșitul unui proces greu…
Cum de un artist consacrat ca și tine a mers la o emisiune de talente ca X Factor? Nu ți-a fost teamă că vei fi judecată pentru asta?
Ego-ul mi-a spus: “ Sub nicio formă!”. Ego-ul este o otravă de multe ori. El trebuie să fie doar un catalizator. Dorința și pofta de viață și artă mi-au spus: “ Du-te și cântă ce ai trăit! Bucură-te!”. M-am deschis cu totul. Mi-am asumat toate riscurile. Și când am auzit întrebările, căci ele au venit inevitabil, m-am bucurat că veneau de la colegii mei de breaslă, că am cântat cu ei din nou, că am cunoscut atâția oameni noi și diferiți de la care iarăși am învățat. Cred că m-a ajutat mult în dezvoltarea mea acest pas. Și, spre surprinderea mea, oamenii au înțeles motivele mele și m-au primit cu brațele deschise. E un semn bun de tot pentru spiritul uman și evoluția lui.
Ce ne poți spune despre albumul care va fi lansat anul acesta?
Vă spun că în el se regăsesc multe aspecte ale mele, multe povești, relații de tot felul prin care am trecut, gânduri și simțiri ale oamenilor cu care îl scriu căci este un proiect așa cum mi-am dorit, construit în echipă. Veți regăsi influențe din toate genurile muzicale pe care le iubesc. Va fi un album cu înțeles, pe care să îl poți asculta alături de un pahar de coniac pe o placă de vinil, un album care să te facă să treci prin ere muzicale diferite și să guști și din acel feeling inefabil de “dolce far niente”. Mi-l doresc de mulți ani. M-am frustrat de multe ori că nu am reușit până acum să îl construiesc…Ceea ce am realizat în ultimii doi ani este că nu aveam cum să îl fac… până nu am trait. Am trăit. Acum povestesc și e minunat.
Cum e sa fii femeie în industria muzicală românească?
Este intersant, în niciun caz ușor… deloc ușor. Noi, artiștii, suntem într-o căutare continuă a originalității. În același timp ne luptăm cu stereotipii, cu ideea că dacă o femeie se luptă aprig pentru ce își dorește, își pierde din feminitate. Că determinarea încă aparține, ca trăsătură caracteristică, bărbaților. Să nu uităm că bărbații și femeile au “arme” diferite. Nu avem cum să facem comparații. Și, cu cât acceptăm și celebrăm mai repede diferențele, cu atât mai multă armonie vom avea.
Cum poți excela în acest domeniu? Există o rețetă a succesului?
Dumnezeule, dacă exista o rețetă…Viața e imprevizibilă, mai ales în ziua de azi. Deci e din ce în ce mai distantă de noi posibilitatea unui traseu bine determinat pănă la succes. În același timp, ca să excelezi cred cu tărie că îți trebuie structură tehnică, să îți cunoști meseria cât se poate de bine (pentru cei pasionați documentarea, perfecționarea și studiul nu sunt numai imperios necesare ci și o bucurie. Să te vezi și auzi pe tine însuți mai sigur de ce pot face instrumentul, vocea, talentul tău este un drog de care nu ai cum să scapi vreodată).
Ce presupune viața de artist?
Nici nu știu de unde să apuc subiectul…Presupune vulnerabilitate căci altfel nu poți citi lumea din jur și pe tine însuți corect. Presupune inteligență emoțională ca să știi ce să faci cu vulnerabilitatea asta. Cele două vin odată cu experiența. Presupune alt ritm de viață decât al majorității, presupune sacrificii imense de timp cu familia și cei dragi, vacanțe și timp liber planificat. Cu siguranță, nu poți crea dacă duci o viață îngrădită. Trebuie să îți permiți simțire, iar aici poți fi rănit sau distrus doar cu o privire. Pregătire mentală și focus pe ce îți dorești, maleabilitate, investiție în visul tău. În primul rând investiție de timp, iar acestea sunt doar câteva… Dar la sfârșitul zilei, când ești acolo, simți că ești conectat cu întreaga umanitate.
Este dificil să îmbini viața profesională cu cea personală?
Din fericire sau nefericire (sau amândouă la un loc…) ele trebuie să se îmbine căci au artistul în comun. Noi lucrăm cu emoții, ele se regăsesc zilnic peste tot. Cum ai putea să nu le îmbini? Depind una de alta și se întrepătrund. Un mic exemplu: cea mai frumoasă poveste de dragoste trăită – un subiect fantastic ce va da naștere muzicii care îl va însoți mai departe. Arta este expresia vieții.
Ai schimba ceva la modul în care s-a dezvoltat cariera ta?
Nu cred că aș schimba, dar aș fi făcut mai multe mai devreme. Cu mintea și experiența de acum, bineînțeles. Însă atunci nu le aveam (în mod natural, ele vin cu trecerea timpului). Vreau mai mult, e normal, întotdeauna îmi voi dori mai mult, dar îmi place de mine acum. Și sunt tânără deci am ocazia și privilegiul de a face încă multe.
Ești un om spiritual? Îmi poți spune mai multe despre cum îți alegi oamenii din jur în funcție de asta?
Da, sunt un om profund spiritual. Cred că suntem într-un moment al evoluției omenirii în care empatia și intuiția s-au dezvoltat atât de puternic încât nu mai ai cum să negi daca nu-l simți… “bine“ pe cel de lângă tine. E un feeling acolo, în vârful stomacului, care îți dă de înțeles, fără echivoc, daca cineva e “de bine” sau “de rău“. Acum, dacă alegi să îl asculți sau nu…În ultimii ani nu am mai ales nimic. Universul, Dumnezeu… nu contează cum numim acel Ceva din eter, trimite pe cine trebuie ca să învățăm. Am lăsat să vina la mine oameni (căci iubesc oamenii) și vibe-ul comun ne-a păstrat împreună. Am cerut ce mi-am dorit și cer în continuare. Vreau să vă spun că funcționează. Trebuie doar sa fim deschiși. După ce îmi dau seama ce îmi spune feeling-ul din vârful stomacului, rămân alături de oamenii care mă îmbrățișează cu energie bună și renunț la cei care o “mănâncă“ pe a mea.
Ce sfat le-ai da tinerelor care își doresc să urmeze acest drum în carieră?
Perseverență și inima deschisă în timp ce învață să trieze, atât. Vor înțelege perfect ce înseamnă în momentul în care își vor asuma că își doresc o carieră în arte.
Consideri că este suficient să ai un vis și o pasiune pentru a excela în carieră?
Evident că nu, 90% din timp e munca grea, dar frumoasă. Acestea două sunt doar căruța. Caii sunt cei care trag. Munca e cea care propulsează realmente.
Dacă te-ai putea întoarce în trecut, ce i-ai spune adolescentei Jazzy?
Răbdare, ai rabdare!
Ai incuraja femeile să exceleze în carieră? Le-ai încuraja să transforme din pasiunea lor un business? Să devină cele mai bune în domeniul în care activează?
Eu am făcut-o târzior. Le-aș spune că în momentul în care știu cine sunt, în ziua aia fericită în care sunt cât de cât stăpâne pe conceptul identității lor, să îl aplice neîntârziat. Deveniți un brand! Oferiți o șansă la calm, la zâmbet, la împlinirea sufletului vostru, perfecționând omul. Spiritul vă va mulțumi oricum pentru satisfacția pe care i-ați dat-o. Focus on you și tot ce e în jur va fi mai bun pentru că voi sunteți mai bune.
În final, care este mesajul tău pentru femeile care doresc să își deschidă un business, femeile care își doresc să exceleze în carieră și nu au încă curajul necesar? Ce le-ai sfătui să facă legat de lipsa de încredere?
Căutați în toate unghiurile lumii voastre bucăți din puzzle-ul vostru, căutați-vă în toți și în toate din jur. Lipsa de încredere va dispărea natural când știți cine sunteți și ce vă doriți. Trăiți, aflați și străluciți. Și-apoi luați-o de la capăt. Vă îmbrățișez, darlings!