Ioana Ginghină este actriță de 20 de ani și s-a remarcat în lumea actorie printr-o mulțime de roluri. De 9 ani este manager și fondator MiniArtShow by Ioana Ginghină, un business în cadrul căruia organizează evenimente, produce spectacole, workshopuri, ateliere creative și școala de actorie, în cadrul căreia este și profesoară. Mai jos, o să regăsiți interviul pe care mi l-a acordat în cadrul proiectului Woman In Business, o să descoperiți o poveste aparte și o să aflați cum începe visul unui actor și cât de frumos este drumul pe care îl parcurge în carieră.
Bună, Ioana! Pentru început, ne poți spune câteva lucruri despre tine? Astfel încât toți cititorii să te poată cunoaște mai bine.
Bună, sunt Ioana Ginghină, sunt actriță de 20 de ani, lucrez la Teatrul pentru copii Ion Creangă din București, sunt mama unei adolescente de 13 ani, de 9 ani manager și fondator MiniArtShow by Ioana Ginghină, buisness-ul meu în cadrul căruia organizez evenimente, produc spectacole, workshopuri, ateliere creative și școala de actorie pentru copii, în cadrul careia sunt și profesoară de actorie.
Aș vrea să te întreb, care este cea mai importantă calitate a ta? Acea calitate care te-a ajutat să realizezi atât de multe până în acest moment.
Corectitudinea și bunul simț.
În drumul tău spre succes te-ai lovit de prejudecăți din partea celorlalți? Ai fost subestimată?
Da, m-am lovit de foarte multe ori de prejudecăți, mai ales că sunt actriță, sunt o femeie frumoasă și atunci nu aveam cum să fiu și deșteaptă, creativă, organizată, care se trezește la 5:45 dimineața.
Ce te-a motivat cel mai mult să crezi în visul tău?
Mi-am dorit foarte mult să fiu actriță. Mai mult decât orice, așa că nu a existat vreun moment în care să mă îndoiesc de asta.
Cum a luat viață povestea ta în lumea actoriei?
Nu a fost ușor, dar nici foarte greu, însă nimic nu mă putea distrage de la drumul meu. Nici măcar distracția cu colegii. Preferam să merg la teatru să văd un spectacol de 20 de ori decât să-mi pierd vremea prin vreo discotecă. Tot acesta este motivul pentru care nu m-am apucat de fumat. Nu vedeam sensul. La ce ma ajută să mă dezvolt, să ajung actriță? Pentru că eram înebunită după teatru am început să fac figurație la Teatrul Național. A fost o perioadă foarte frumoasă. Chiar nu conta că nu aveam ce mânca. Făceam ce îmi plăcea cel mai mult, așa că era bună și pâinea cu margarină. Apoi am început cu roluri mici la Teatrul pentru copii Ion Creangă și uite așa au început să se lege lucrurile.
Ce te-a inspirat să îți alegi acest drum în carieră?
Nu pot să spun că m-a inspirat ceva sau cineva. Ai mei mă duceau la teatru, la Sibiu și îmi plăcea foarte mult. Vorbim de anii 90, nu era conceptul de vedetă pe atunci. Voiam să joc pe scenă, nu să am fani. Și acum joc cu mare bucurie indiferent ce rol am. Îmi place ceea ce fac.
Care a fost prima piesă de teatru în care ai jucat?
Prima piesă a fost “Poate Eleonora” de Gelu Naum.Jucam în liceu într-o trupă de teatru de amatori condusă de Maestrul Constantin Chiriac. Apoi prima piesă de teatru de la Teatru Național din București a fost „Ondine”. Făceam figurație pentru Adrian Pintea, Mircea Albulescu, Irina Petrescu… erau mulți actori pe care îi veneram.
Ce semnifică actoria pentru tine?
Tot ceea ce mi-am dorit să fac. Pentru mine este un mod de viață. Acum că și predau actorie copiilor și adulților, că văd ce poate face actoria din sufletele oamenilor, imi dau seama că acesta a fost destinul meu.
Care a fost primul obstacol de care te-ai lovit atunci când te-ai hotărât că vrei să fii actor? A fost dificil?
Cred că invidia oamenilor. În lumea aceasta nu e totul roz. Mâncătoria între noi actorii e mare și orgoliile sunt multe, așa că nu de puține ori am plâns în baie că mi se spune că nu sunt talentată. Ușor, ușor însă m-am călit, așa că acum zâmbesc și merg mai departe.
Au fost momente în care ai vrut să renunți? Dacă da, cum ai reușit să depășești aceste momente?
Niciodată nu am vrut să renunț. Asta a fost și motivul pentru care părinții mei m-au susținut până în pânzele albe. Eu vin dintr-o familie modestă, dar care a facut tot posibilul ca eu să pot să studiez actoria.
Consideri că este suficient să ai un vis și o pasiune pentru a excela în carieră?
Nu, trebuie să muncești pentru asta. Nu neapărat să te sacrifici. De fapt când simți că faci compromisuri și sacrificii, ori nu ești pe calea cea bună, ori nu este ceea ce ți-ai dorit.
Ai incuraja femeile să exceleze în carieră? Le-ai încuraja să transforme din pasiunea lor un business? Să devină cele mai bune în domeniul în care activează?
Da, normal, de ce nu? Noi femeile avem o putere de muncă mult mai mare și o minte mult mai analitică decât bărbații. Nu vorbesc aici de forța fizică, ci de puterea de a rezista. De aceea facem atâtea lucruri. Așa că nu văd de ce să nu îți dorești să excelezi în carieră.
În final, care este mesajul tău pentru femeile care doresc să își deschidă un business, femeile care își doresc să exceleze în carieră și nu au încă curajul necesar? Ce le-ai sfătui să facă legat de lipsa de încredere?
Cred că ar trebui să facă ceva, un pas mic, dar să facă ceva. Nu poți să stai să te gândești la ce o să fie și să nu faci nimic. Mai bine nu te mai gândești. Ori acționezi or stai în banca ta. Gândurile nu sunt bune dacă nu duc la o acțiune. Cu lipsa de încredere trebuie să vină la mine să lucrăm. 🙂