Cristina Ionescu este psiholog clinican/psihoterapeut la cabinetul individual de psihologie Cristina Elena Ionescu. A acceptat să ne ofere un interviu, în cadrul proiectului Woman in Business, prin care să împărtășească povestea parcursului ei în carieră, un parcurs uimitor. Cristina ne oferă și câteva sfaturi pentru a putea depăși momente dificile din viață, dar ne arată și care pot fi efectele lipsei de terapie în cazul în care este necesară. Vă invit să citiți o poveste despre determinare, curiozitate și pasiune. 🙂
Bună, Cristina! Dacă te-ai putea descrie prin 3 cuvinte, care ar fi acelea?
Asumată, jucăușă și perspicace… cred că aceste cuvinte sunt cele care mă descriu în prezent. 🙂
Aș vrea să te întreb, care este cea mai importantă calitate a ta? Acea calitate care te-a ajutat să realizezi atât de multe până în acest moment.
Calitatea care consider că m-a ajutat foarte mult în îndeplinirea obiectivelor este optimismul. Chiar și în cele mai dificile momente din viața mea nu am renunțat la visurile mele.
În drumul tău spre succes te-ai lovit de prejudecăți din partea celorlalți? Ai fost subestimată?
Au fost multe momente în trecut care am fost subestimată, dar sunt recunoscătoare acelor situații și acelor oameni pentru că m-au ajutat să merg mai departe, mi-au deschis alte uși care mi-au oferit o altă lume, alte circumstanțe, și mediul propice pentru a-mi descoperi și pune în practică adevărata mea valoare.
Ce te-a motivat cel mai mult să crezi în visul tău?
Cel mai mult m-a motivat curiozitatea, dorința de a explora, cât și nevoia de a-mi depăși condiția, de a lăsa în urmă niște tipare transgeneraționale și de a ieși din condiționări.
Cum a luat viață povestea ta ca psiholog?
Eram în anul trei la Stiințe Politice, în Iași, când am luat hotărârea de a mă înscrie la Psihologie și a renunța la studiile pe care urmam în acel moment, deoarece am conștientizat că nu e locul meu acolo și nu mă regăsesc. Cred că atunci a început și călătoria către propriul meu Sine și către formarea identității mele, dar și cariera mea.
Ce te-a inspirat să îți alegi acest drum în carieră?
M–a inspirat nevoia de autocunoaștere, dar și de a înțelege oamenii din jurul meu. Mereu am fost un bun ascultator și am avut o curiozitate vis a vis de cum sunt eu și cum sunt ceilalți oameni, ce îi determină să facă anumite lucruri, să aibă anumite comportamente, cum funcționează psihicul uman…
Care a fost primul obstacol de care te-ai lovit atunci când ai devenit psiholog? A fost dificil?
Primul obstacol în procesul meu de a deveni psiholog și psihoterapeut a fost procesul de formare de lungă durată prin care am trecut. Este o meserie în care procesul de învățare este unul continuu. Am zece ani de studii și încă învăț. Dacă ar fi să rezum a fost necesar efort intelectual, financiar și multă răbdare pentru a reuși să devin psihoterapeut practician în propriul cabinet de psihologie.
Au fost momente în care ai vrut să renunți? Dacă da, cum ai reușit să depășești aceste momente?
Nu au fost momente în care am vrut să renunț, însă au fost momente în care au avut loc anumite evenimente de viață care au fost atât de dificile că m-au deviat de la calea mea și am avut impresia că nu-mi voi mai atinge obiectivele. Părea totul atât de… imposibil în acele momente. Ce am învățat atunci este că e bine ca la un moment dat să lași lucrurile să se așeze de la sine, să te lași dus de val după ce ai făcut tot ce a stat în putința ta..Cu alte cuvinte: să renunț la control.
Cât de dificil este să lucrezi în acest domeniu?
Este un domeniu în care este foarte important să ai o identitate a ta bine formată pentru a putea să lucrezi cu pacienții cât mai obiectiv și a nu te identifica cu dificultățile lor pentru a putea să le fii ghid în procesul lor. De asemenea este necesară și o igienă mentală consecventă pentru mine ca profesionist. Dar, nu aș spune că este un domeniu dificil prin propriul meu filtru de a vedea lucrurile, deoarece este ceva ce mă pasionează, iar pentru mine este foarte natural și firesc ceea ce fac din punct de vedere profesional.
Într-o perioadă destul de scurtă s-au produs schimbări majore, de la contextul pandemic, până la situația actuală din Ucraina . Ce efecte pot avea aceste schimbări asupra psihicului nostru și ce recomandări ai pentru a gestiona eficient situația?
Ceea ce s-a întâmplat în jurul nostru de la începutul pandemiei și acum cu războiul din Ucraina, reflectă un grad foarte mare de anxietate și depresie ce au la baza frica și nesiguranța. Toate acestea se formează datorită panicii induse la nivel de masă de media prin informații distorsionate, din dorința de rating a televiziunilor. Marele pericol din prezent este cantitatea mare de informație falsă care stă la dispoziția noastră. Este foarte important să învățăm să distingem între ce este fals și ce este real, prin preluarea informațiilor din surse cât mai sigure. Așa că aș recomanda în această situație limitarea accesului la TV, mai mult timp petrecut în natură, conectarea cu prezentul și cu există aici și acum – este singurul adevăr și singura realitate palpabilă. Nu putem controla exteriorul, însă putem gestiona ce se întâmplă în interiorul nostru, acțiunile noastre, comportamentul nostru, gândurile și sentimentele noastre.
Consideri că reticiența oamenilor în legătură cu terapia s-a mai diminuat în timp?
Consider că există o deschidere mult mai mare către terapie în prezent și totodată către autocunoaștere. Un aspect care mă bucură enorm, pentru că a avea grijă de psihicul nostru este ca atunci când mergem regulat la medic pentru a ne face analizele.
Care pot fi efectele lipsei de acțiune în situația în care o persoană necesită terapie?
De obicei, evenimentele importante de viață necesită uneori intervenție psihoterapeutică: cum ar fi separarea, decesul, casatoria, mutatul, nasterea unui copil, divorțul…etc. Apoi avem evenimentele traumatice care, de cele mai multe ori, necesita intervenție psihoterapeutică pentru a fi procesate și resemnificate. Faptul că nu apelăm la un psihoterapeut atunci când ne confruntăm cu dificultăți psihice și emoționale duce la consecințe precum depresie, anxietate, atacuri de panică, lipsă de energie, de motivație, dificultăți în relații, procrastinare.
Consideri că este suficient să ai un vis și o pasiune pentru a excela în carieră sau pentru a dezvolta un business?
Totul pleacă de la un vis sau o pasiune atunci când dorim să realizam ceva pe plan profesional, însă ceea ce face posibilă realizarea acelui vis este acțiunea. Un asepct care este valabil și în procesul psihoterapeutic – acțiunea. Este necesar să faci pași către îndeplinirea visului și mult efort susținut.
Ai incuraja femeile să exceleze în carieră? Le-ai încuraja să transforme din pasiunea lor un business? Să devină cele mai bune în domeniul în care activează?
Încurajez femeile să fie autonome, să găsească acel ceva care le împlinește din punct de vedere profesional, însă în același timp să nu uite să fie femei. Este un dar atât de frumos primit de la natura de a fi femei, de a purta cu noi această energie puternică și frumoasă. Rolul nostru nu este să luăm locul bărbaților, ci este să ne conectăm cu energia noastră feminină, să învățăm să fim autonome și să manifestăm asta în mediul în care suntem. Crede-mă, asta face minuni.
În final, care este mesajul tău pentru femeile care doresc să își deschidă un business, femeile care își doresc să exceleze în carieră și nu au încă curajul necesar? Ce le-ai sfătui să facă legat de lipsa de încredere?
Pentru femeile care își doresc să deschidă un business le-aș recomanda ca în primă fază să observe ce anume le motivează să facă asta? Cum ar arăta viața lor atunci când ar avea acel business? Ce ar obține? Care le sunt fricile în prezent? Care le sunt atuurile? Care ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla dacă ar merge în această călătorie? Ce șanse sunt, procentual, să se întâmple acest lucru pe o scala de la 0 la 10? Sfatul meu ar fi să înceapă cu răspunsurile la aceste întrebări. De asemenea să se înconjoare cu oameni care cred în visurile lor, care sunt optimiști, care au reușit din acest punct de vedere. Ajută foarte mult să te inspiri și să mergi mai departe atunci când este greu sau anevios drumul.